marcel.md

În anul care a trecut în Clubul Moldovenesc de Jocuri Intelectuale s-au jucat peste 1700 de întrebări în competiţii oficiale. Au fost întrebări de tot soiul, mai interesante şi mai puţin interesante, și „şcolăreşti”, și „sicrie”, care cu imagini, care cu postere de filme, care cu haikuuri, care cu X, Y și Z, care cu înlocuiri de cuvinte, care cu 42, care cu cereri în căsătorie. Au fost și întrebări bune… Dar ce sunt „întrebările bune”?
***
În mod tradițional, la sfârșit de an competițional pe cuc.md se face un sondaj pentru a desemna cele mai bune întrebări. Autorii sunt rugați să trimită câte 3 creații proprii. O misiune aproape imposibilă pentru mine. Pentru a rezolva oarecum situația, vă propun o selecție din cele mai reușite întrebări pe care le-am scris anul trecut. Nu trei, ci nouăzeci și trei, din cele aproape două sute pe care le-am scris în 2011.
Voi aprecia aprecierile voastre. Dacă mă ajutați, poate trimit și eu trei întrebări la concursul de pe www.cuc.md :)

O dată cu anul nou, la Chișinău a apărut o nouă platformă. Nu vă speriați, nu e o platformă politică. E una de interacțiune. De interacțiune ludică.

Peste câteva ore n-o să se aleagă președintele Republicii Moldova pentru a patra oară consecutiv. Din cauza unei păcăleli mai vechi de-a domnului Diacov, dar ăsta e un alt subiect.

Încerc să prind și eu să prind ultimul cal al hoardelor care s-au exprimat deja pe acest subiect, adresând următoarea întrebare:

PENTRU CE NE TREBUIE PREȘEDINTE?

Mai pe scurt, istoria este următoarea. Cu două luni și jumătate în urmă am închiriat un local în care ne-am propus să deschidem un club care să conțină o librărie, o secție cu jocuri de societate și o cafenea unde vizitatorii să poată bea o bere și juca un joc. Localul este la demisol în bloc locativ, cu ieşire la stradă, într-o zonă centrală. După ce am stabilit toate condițiile cu proprietarul care s-a dovedit a fi un om cumsecade, ne-am apucat de lucru.

Stimate prieten,

Ţine minte următoarele reguli:

* Dacă vezi o încălcare, nu o semnala. S-ar putea să se supere cel care a făcut-o. Poate că el n-a avut nici o intenţie rea.

* Dacă ţi-a dat omul nişte bani sau vreun ajutor oarecare, nu ai absolut nici un drept să-i pui numele în context negativ, chiar dacă e vorba de fapt despre altceva. Ai înţeles? Nici eu. Dar e regulă sfântă şi trebuie respectată.

Mâine toată floarea cea frumoasă a facebookului moldav va participa la conferința-discuție-socializare pe tema „Legile pe care nu le observăm, despre Dumnezeu, trend-uri, impozite și democrație”. Grupul de inițiativă a

Astă vară Simion Ciochină de la VIP Magazin m-a rugat să scriu câte ceva despre filme, pentru revistă. Am ales să scriu despre cinematografia moldovenească. Nu că aș pricepe mare lucru, ci pentru că spațiul redus care mi-a fost atribuit era tocmai potrivit pentru ca să enumăr cam tot ce s-a făcut în ultimul timp.

Vlada a scris un articol bun despre un rău concret din societatea noastră chișinăuiană – cazinourile, de tip butcă sau arendă peste noapte, care au împânzit orașul.
Și Natan a scris un articol cu poziție civică. El vrea ca în Moldova să apară măcar o Universitate corectă. Cu profesori buni, cu materii serioase și dificile, cu salarii și burse mari, cu un control strict.

Alaltăieri am avut ocazia să vizitez acest fantomatic „Muzeu al Zemstvei”, cu ocazia aniversării de un an a teatrului Spălătorie (cel cu piesele despre mamele fără știți voi ce). Eu nu fusesem niciodată la spectacolele lor și am hotărât să mă duc măcar o dată. Să văd ce mai face tusofca artistică și intelectuală cu atitudine.

Necuratul te ispitește în cele mai neașteptate moduri. Astăzi am avut o întâmplare curioasă la bancă…
Înainte de a vă povesti întâmplarea, o mică introducere. În Moldova, dacă vrei să scoţi mai mult de, să zicem, 7000 de lei (aproximativ 440 de euro) de pe contul de card, trebuie să mergi la bancă cu cardul şi buletinul.